România după Malta: 875 de zile la Externe. Vol. 6: 1 iulie-30 septembrie 1991

Am intrat în cel de-al doilea an al mandatului meu de ministru de Externe - în 1991 - nu atât cu speranţă, cât cu dorinţa de a fructifica într-un mod inteligent acumulările de după 1989 obţinute de diplomaţia romaneasca. În promovarea cu energie a orientărilor de politică externă a României, orientări consecvente, în jurul cărora s-au solidarizat coate forţele politice majore ale ţării, am avut alături un corp întinerit de profesionişti, bine pregătit, cu privirea orientată exclusiv spre viitor. Am fost obligaţi, nu de puţine ori, să ne confruntăm cu evenimente neaşteptate, care, prin complexitate şi gravitatea lor, ne-au pus la grea încercare, verificând întreaga noastră capacitate de analiză şi reaqie. Am trăit momente de mare satisfacţie, dar am cunoscut şi momente de tensiune extremă. Mi-a fost dat să fiu martor şi actor într-una din etapele cele mai dificile ale istoriei diplomaţiei româneşti. M-a ţinut credinţa în dreptatea cauzei româneşti. Am Înţeles marile răspunderi ce mi s-au încredinţat şi mi le-am asumat cu devotament şi am stăruit să fiu mereu la înălţimea lor.