O infrangere in victorie. Cum a devenit Romania, din Regat, Republica Populara

La începutul lui iulie, vicepreședintele Comisiei aliate de control (sovietică) cere să fie primit de Rege. Generalul Susaikov e grosolan în vorbă și în purtări, dar în compania Regelui devine afabil. Caută să-i fie pe plac. Pe 9 mai, de pildă, în ajunul zilei naționale a României, cînd se aniversează și dinastia, generalul sovietic i-a oferit M.S. Regelui, o dată cu felicitările și urările sale, icre negre și vodcă. în aceste zile de iulie, Susaikov se prezintă la castelul din Sinaia cu un mesaj din partea Moscovei: guvernul sovietic dorește să-i remită lui Mihai I cea mai înaltă distincție militară a sa — „Ordinul Victoria”. Din toată lumea, numai cinci personalități străine îl vor fi primit, printre ele, generalul Dwight Eisenhower și mareșalul Montgomery. Regele acceptă, desigur Sale Mihai I, Regele României, Ordinul Victoria.” Mareșalul Tolbuhin a dat citire decretului semnat de Kalinin, președintele Sovietului Suprem al U.R.S.S. înconjurat de cincizeci de generali sovietici, în ținută de gală, cu piepturile acoperite de medalii și decorații, Tolbuhin, succesorul lui Malinovski la președinția Comisiei aliate de control (sovietică) in România și la comanda trupelor sovietice din sud-eslul Europei, se înclină ceremonios în fața Suveranului. Ceremonia are loc în Sala Tronului, la Palatul regal din București. Mareșalul sovietic îi înmînează Regelui prestigioasa decorație așezată într-o casetă luxoasă, și decretul Sovietului Suprem, cu coperți de culoare vișinie pe care se detașează, strălucitoare, stema aurită a U.R.S.S. Decorația e mare, grea, somptuoasă: o stea cu cinci colțuri, fiecare colț fiind un rubin de mărimea unei nuci, este înconjurată de trei rînduri de briliante; pietrele prețioase cuprind o vedere a Kremlinului gravată în aur; totul, montat pe platină. Regele aduce mulțumiri pentru conferirea Ordinului și îl însărcinează pe mareșalul Tolbuhin să le transmită lui Kalinin și Stalin. Apoi adaugă: Martor direct al multora dintre evenimentele relatate, Nicoleta Franck utilizeaza amintirile unor actori de prima mana ai dramei romanesti dintre 1944 si 1947 (printre care regele Mihai l, fostul ministru de externe Constantin Visoianu, marele rabin Safran), reconstituind intr-o maniera publicistica deosebita, antrenanta, perioada cuprinsa intre lovitura de stat de la 23 august 1944 si abdicarea silita a regelui Mihai l, la 30 decembrie 1947. O carte de istorie traita, care satisface exigentele de exactitate ale stiintei si, totodata, are marele si rarul merit de a fi devorata ca un roman politist.