Firefight

După lupta Răzbunătorilor cu Steelheart, Megan-Firefight părăseşte Newcago. David Charleston păstrează drept trofeu craniul epicului doborât, transmutat în oţel, şi se alege cu un supranume ce devine tot mai cunoscut printre oamenii de rând ca şi printre epici: Steelslayer. Uciderea lui Steelheart însă vine la pachet cu o nouă responsabilitate: apărarea oraşului de epicii „pofticioşi”, care nu întârzie să-şi facă apariţia, unul câte unul. Răzbunătorii, cu David ca „înaintaş”, îi doboară, însă Profu’ vede în aceste atacuri un tipar şi are o bănuială. Împreună cu Tia şi David, pleacă în fostul New York, denumit acum Babilard. Destinaţia lor este Manhatanul, actualul Noul Babilon, care este în stăpânirea superepicului Regalia. Noul Babilon mai are o caracteristică: străzile transformate în canale, pentru că Regalia este un superepic a cărei principală putere este abilitatea de a mânui apa şi a vedea prin suprafaţa apei ca-ntr-o oglindă, aşa că prima ei grijă când a luat oraşul, a fost să-l inunde transformându-l într-o Veneţie americană. În această atmosferă psihedelică, cei trei Răzbunători – împreună cu Val, Mizzy şi Exel, din nucleul Noului Babilon – îşi vor îndeplini misiunile. Titlul romanului dă de înţeles că aici Răzbunătorii se vor întâlni şi cu Megan-Firefight; o situaţie destul de... interesantă pentru Davis-Steelslayer. Ca şi precedentul, „Firefight” este un roman alert, cu răsturnări de situaţii şi asezonat din plin cu umorul specific lui Sanderson. Nu ştiu dacă argotica adolescentină folosită de Sanderson mai este de actualitate (cartea a fost scrisă în 2015) şi nici dacă reţetele de „agăţat” mai funcţionează, dar pot spune că lectura este reconfortantă. Dacă mai există persoane care merg cu trenul pe distanţe lungi, atunci „Firefight” este un foarte bun companion. Mai ales că, ceea ce-i de apreciat, chiar dacă este un roman destinat în principal adolescenţilor, Sanderson nu coboară ştacheta. ║ Traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu ║